auroră polară

Un fenomen luminos ce are loc în atmosfera superioară, la altitudini de peste 100 km, și care este observat în mod obișnuit în regiunile polare. Este rezultatul interacțiunii vântului solar cu atmosfera Pământului. O parte din acel flux de particule electrice foarte energetice, care radiază de la soare în toate direcțiile, este interceptată de câmpul magnetic puternic al Pământului, care acționează ca un scut protector și o deviază către cei doi poli magnetici. Bombardarea cu particule a moleculelor gazoase prezente în atmosfera superioară rezultă în emisia de lumină la diferite lungimi de undă (culori diferite) și, în consecință, formarea aurorelor polare. Nuanțele lor depind de tipul de molecule bombardate. Moleculele de oxigen formează aurore de culoare verde; azotul produce străluciri în tonuri roșii, roz și purpurii, în timp ce culoarea albastră mai puțin frecventă provine de la moleculele de hidrogen, situate foarte sus în atmosferă. În funcție de emisfera Pământului unde se formează, avem auroră boreală (emisfera nordică) și auroră australă (emisfera sudică). Furtunile geomagnetice mari, cauzate în magnetosfera Pământului de sosirea unui vânt solar mai intens decât în mod normal, rezultă în aurore polare mai mari, care pot fi observate la latitudini mai joase decât de obicei. Aurorele boreale sunt cunoscute și sub numele de lumini nordice și există multe legende în jurul lor. În unele culturi nordice se credea că sunt sufletele celor morți, care locuiau deasupra atmosferei și dansau cu torțe aprinse pentru a ghida pașii noilor spirite.