azot (azot)

Componenta principală a amestecului gazos ce alcătuiește aerul, fiind prezentă în acesta în forma sa moleculară (N₂). Este, de departe, cel mai abundent element din atmosfera Pământului, ocupând 78,084% din volumul său. Este un gaz incolor, inodor, insipid și inert, fundamental pentru viața pe Pământ, având în vedere rolul important pe care îl joacă în procesele biologice. Așa-numitul ciclu al azotului este responsabil pentru reglarea schimburilor acestui gaz atmosferic cu ființele vii. Deoarece nu este un gaz reactiv din punct de vedere chimic, ciclul este posibil numai datorită rolului jucat de anumite bacterii, capabile să sintetizeze compuși azotați din azotul pe care îl iau din aer, dând naștere procesului cunoscut sub numele de fixare a azotului. Chimistul, medicul și botanistul scoțian Daniel Rutherford (1749-1819) a fost primul care a dezvăluit existența acestui gaz, în 1772. El l-a numit "aer flogisticat", în referire la flogiston; o substanță despre care la acea vreme se presupunea că este responsabilă pentru inflamabilitatea lucrurilor. Mai târziu, chimistul francez Antoine-Laurent de Lavoisier (1743-1794) s-a referit la el ca azote, un termen ce derivă din cuvântul grecesc ζωή (viață), precedat de prefixul privativ (litera "a" - alfa în alfabetul grec), și care înseamnă "fără viață" sau inert, aceasta fiind caracteristica principală a azotului.