ozon

Un gaz de trasă prezent în atmosferă, ale cărui cele mai mari concentrații sunt atinse între 20 și 25 de kilometri altitudine (ozon stratosferic) și de asemenea în zonele urbane și industriale (ozon troposferic). Colocvial, se vorbește despre ozon "bun" și "rău", respectiv, datorită rolului - benefic sau dăunător - pe care îl joacă. Molecula de ozon este forma triatomică a oxigenului. Este rezultatul unirii unei molecule de oxigen cu un atom liber din același element. Formula sa chimică este O₃ și printre caracteristicile sale se remarcă culoarea albastră și un miros metalic intens, care este perceput foarte clar atunci când există o furtună cu activitate puternică de fulgere. Loviturile de fulger, pe traseul lor prin aer, disociază moleculele de oxigen, lăsând atomi liberi din acel element care, la unirea cu alte molecule nedisociate, formează ozon. Acea proprietate este motivul din spatele numelui său, deoarece își are originea în termenul grecesc ὂζειν (ozein ), care înseamnă a mirosi. În troposferă, pe lângă formarea spontană, este un poluant secundar generat de reacții fotochimice în care NOx și COV (compuși organici volatili) se combină cu oxigenul. La concentrații mari, este dăunător sănătății, fiind un oxidant puternic și acționând de asemenea ca un gaz cu efect de seră. Ozonul stratosferic, situat în principal în ozonosferă, joacă un rol important în bilanțul radiativ al stratosferei, datorită capacității sale mari de a absorbi radiația ultravioletă venită de la soare. Formează un fel de scut ce împiedică fracțiunea cea mai energetică și letală a acelei radiații (tipurile B și C) să ajungă pe suprafața Pământului, ceea ce face posibilă viața pe Pământ.