ENSO

Acronimul utilizat internațional pentru tiparul climatic El Niño - Oscilația Sudică (El Niño - Southern Oscillation, în engleză). Acest fenomen natural este cea mai clară manifestare a cuplajului dintre atmosferă și ocean. Este o oscilație bimodală de mare scară, a cărei fază negativă este El Niño, iar faza pozitivă La Niña. Debutul unui episod ENSO este marcat de anomalii semnificative de presiune la suprafață între Tahiti, în Polinezia Franceză, și Darwin, în nordul Australiei, precum și de temperaturile de la suprafața mării din banda centrală și estică a Pacificului ecuatorial. În Climatologie, așa-numitul Indice al Oscilației Sudice (cunoscut sub numele de SOI) este utilizat pentru a determina când începe o anumită fază a ENSO. Acel indice este dat de diferența standardizată a presiunilor atmosferice măsurate în locurile menționate anterior. În condiții normale - cu un ENSO neutru -, presiunea este mai mică în Darwin decât în Tahiti, ceea ce menține un flux de aer de la est la vest (regimul alizeelor) ce transportă cantități mari de vapori de apă către partea estică a bazinului Pacificului, dând naștere la vremea ploioasă caracteristică din nordul Australiei și din vecinele Papua Noua Guinee și Indonezia. În condiții El Niño, diferența de presiune de pe ambele părți ale bazinului slăbește, alizeele fac la fel, fluxurile ascendente de aer umed sunt reduse, iar curenții oceanici sunt alterați, apa de suprafață a mării încălzindu-se în banda menționată. Toate acestea modifică sensibil tiparele de vânt și regimurile de precipitații în întreaga regiune a Pacificului. În timp ce Australia experimentează secete, de cealaltă parte a bazinului, pe coasta de vest a benzii ecuatoriale din America de Sud, au loc ploi torențiale ce cauzează inundații. Cu fenomenul La Niña (faza pozitivă sau rece a ENSO), are loc tocmai contrariul. În ambele faze, impactul ENSO nu este cantonat la bazinul Pacificului, existând mult mai multe regiuni ale lumii unde efectele sale sunt simțite.