atmosferă

Învelișul gazos ce înconjoară suprafața (solidă și lichidă) a Pământului. Definiția poate fi generalizată la orice corp ceresc, dar în această intrare ne vom referi doar la atmosfera Pământului, numită de obicei pur și simplu "atmosferă". Aceasta constituie unul dintre cele cinci subsisteme care alcătuiesc sistemul climatic. Aerul care o formează este distribuit în straturi al căror număr variază în funcție de criteriul luat în considerare. Pe baza profilului vertical de temperatură, atmosfera este împărțită în cinci straturi bine definite (troposferă, stratosferă, mezosferă, termosferă și exosferă), în care au loc, alternativ, creșteri și scăderi termice. Aceasta este diviziunea atmosferică ce prevalează, deși altele complementare pot fi stabilite la fel de valid, în funcție de compoziția chimică sau structura electronică. Deși unii autori stabilesc limita superioară a atmosferei la o anumită altitudine, o astfel de limită nu are o semnificație fizică, deoarece granița cu spațiul este difuză. Densitatea aerului scade treptat pe măsură ce urcăm, fără a fi posibil să se afirme că de la un anumit nivel încolo este egală cu zero. În timp ce în scopuri aeronautice granița dintre atmosferă și spațiul cosmic este stabilită la 100 de kilometri altitudine - așa-numita linie Kármán -, în Meteorologie, este cel mai comun ca această graniță să fie plasată la 300 de kilometri deasupra capetelor noastre. Cea mai mare parte a masei atmosferei este concentrată în partea sa inferioară, unde densitatea aerului scade foarte accentuat cu înălțimea. Aproximativ jumătate din această masă se află în primii cinci kilometri de atmosferă și 99% în primii treizeci. De acolo în sus, aerul este foarte rarefiat.