efectul Foehn

Un fenomen termodinamic ce dă naștere unui vânt foarte cald, uscat și turbulent, rezultat din încălzirea adiabatică suferită de o masă de aer după ce trece peste un lanț muntos și coboară pe partea de sub vânt, de pe vârfurile muntoase până la fundul văilor, unde efectul este simțit cel mai intens. Aerul este inițial umed, iar temperatura sa este considerabil mai scăzută decât cea pe care ajunge să o aibă după trecerea peste obstacolul muntos. Pe partea dinspre vânt a acestuia, fiind forțat să urce, aerul se răcește treptat, pierzând o mare parte din conținutul său de vapori de apă în porțiunea superioară a muntelui, din cauza formării norilor și precipitațiilor orografice. În acea ascensiune, rata de răcire a aerului este mai mare decât rata de încălzire pe care o experimentează, prin compresie adiabatică, pe măsură ce coboară precipitat, pe partea de sub vânt. Rezultatul este un vânt supraîncălzit, uscat, care cauzează o creștere notabilă a temperaturii în zonele în care pătrunde, făcând acest lucru, mai mult, brusc și impetuos, cu rafale violente. Cuvântul foehn este o variantă a termenului german föhn, avându-și originea în cuvântul latin favonius, care este numele dat în mitologia romană vântului blând de vest. Efectul foehn a început să fie studiat în Elveția, unde episoade de temperaturi ridicate au loc periodic ca o consecință a fenomenului descris, chiar și în mijlocul iernii, sub un regim de vânt (inițial rece) din nord. Efectul foehn dobândește o relevanță specială în acele locuri din lume în care lanțurile muntoase sunt dispuse perpendicular pe fluxul dominant.