tornadă

O coloană rotativă de aer, cu aspect de pâlnie, dotată cu o mare viteză unghiulară, ce atârnă dintr-un nor dezvoltat vertical (în majoritatea cazurilor un cumulonimbus asociat cu o furtună supercelulară) și ajunge pe suprafața Pământului. Este vizibilă datorită pâlniei de condensare (care nu ajunge întotdeauna la sol) și prafului și obiectelor nenumărate pe care le absoarbe în calea sa, pe care le smulge anterior de pe sol. Este cel mai violent fenomen meteorologic de mezoscară dintre toate cele ce se formează pe Pământ; cel care concentrează cea mai mare cantitate de energie în cel mai mic spațiu. Presiunea din interiorul său este estimată a fi cu 100 până la 200 hPa mai mică decât în exteriorul său. Atât dimensiunea, cât și durata sa sunt foarte variabile. Diametrul său poate varia de la câțiva metri (microtornadă) la câțiva kilometri, în cele mai excepționale cazuri. Diametrul tipic este de ordinul a o sută de metri. Durata sa este scurtă; de la abia câteva secunde la o oră. Rafalele de vânt pe care le generează în jurul său sunt extraordinare; în cele mai intense, de ordinul a 500 km/h, provocând o devastare totală pe întreaga bandă de teren pe care o parcurge (distanțe cuprinse între abia câteva sute de metri și câteva sute de kilometri în unele cazuri). Viteza sa tipică de mișcare este cuprinsă între 50 și 80 km/h. În afară de vânturile generate de tornadă în calea sa, furtunile multicelulare și supercelulele din care coboară multe dintre ele dau naștere la averse violente, grindină și o activitate intensă de fulgere. Ocazional, se formează așa-numitele tornade multivortex, a căror particularitate principală este că prezintă simultan două sau mai multe pâlnii de condensare și/sau nori de dărâmături (praf, ramuri, scânduri de lemn sparte...).