ciclon tropical

Așa cum indică propriul său nume, este ciclonul ce se formează în domeniul tropical, deși numai sistemului ciclonic suficient dezvoltat pentru a dobândi caracteristicile singulare ce îl deosebesc de o depresiune tropicală și o furtună tropicală i se dă acest nume. Acea pereche de sisteme de joasă presiune sunt, de asemenea, cicloane, dar nu ating statutul de ciclon tropical. Este foarte comun să se folosească termenul uragan ca sinonim pentru ciclon tropical, dar numai cele ce se formează în banda tropicală a bazinului Atlanticului și în partea de est a Pacificului ar trebui numite astfel. Cele ce se formează în restul bazinelor oceanice primesc alte nume generice (taifunuri, cicloane), în afară de unii termeni locali. Ciclonul tropical se formează întotdeauna peste ape calde situate între cele două tropice sau, sporadic, în domeniul subtropical. Atinge câteva sute de kilometri în diametru, dimensiunea sa variind de la unul la altul. Văzut din satelit, ia o formă spiralată foarte caracteristică, cu o zonă centrală fără nori, numită "ochiul", de câțiva zeci de kilometri în diametru, unde presiunea atmosferică atinge valoarea cea mai scăzută (sub 900 hPa în multe cazuri), iar vânturile sunt slabe. Ochiul este înconjurat de un prim inel de cumulonimbi mari, formând un zid gros de nori în care au loc ploi torențiale. Acel prim inel este urmat de altele, separate unele de altele prin culoare concentrice în care bat vânturi susținute foarte intense. Cele mai puternice rafale sunt atinse în partea exterioară a zidului ochiului. De-a lungul întregii zone exterioare există o activitate intensă de fulgere. În funcție de intensitatea vânturilor susținute generate de un ciclon tropical, acestuia i se atribuie una dintre cele cinci categorii posibile. Statutul de uragan este atins atunci când intensitatea acelor vânturi este egală cu sau depășește 119 km/h (scara Saffir-Simpson).