paratrăsnet

Un dispozitiv ce protejează o clădire de loviturile de fulger, salvgardând integritatea fizică a oamenilor care o ocupă. Paratrăsnetele sunt plasate de asemenea pe nave și pe cele mai diverse tipuri de instalații (antene, stâlpi de electricitate, turbine eoliene...). Cel mai comun dintre toate se bazează pe efectul de descărcare prin vârf și este cunoscut de asemenea sub numele de paratrăsnet Franklin, în onoarea inventatorului său: polivalentul Benjamin Franklin (1706-1790). Datorită celebrului său experiment cu zmeul, efectuat în Philadelphia (SUA) la 15 iunie 1752, el a demonstrat că fulgerele sunt descărcări electrice. În anul următor (1753) a inventat dispozitivul. Paratrăsnetul convențional este plasat în cel mai înalt punct al clădirilor și constă dintr-una sau mai multe tije metalice din oțel galvanizat, terminându-se într-un vârf de tungsten, rezistent la temperaturile ridicate generate atunci când fulgerul îl lovește. Ionizarea aerului de la acel vârf deschide calea pentru fulgerul ce vine din norii de furtună. Celălalt capăt este conectat la sol prin conductori metalici de rezistență scăzută. În acest mod, când fulgerul lovește tija, este transmis rapid la sol, împiedicând descărcarea să provoace daune structurii clădirii. Unele paratrăsnete - bazate de asemenea pe efectul de descărcare prin vârf - sunt încoronate cu un fel de inel ce conține o cantitate mică dintr-un izotop radioactiv, al cărui scop este de a ioniza în continuare aerul din jurul dispozitivului. Există de asemenea paratrăsnete de tip rețea - bazate pe principiul fizic al cuștii Faraday -, constând dintr-o rețea metalică împământată ce acoperă clădirile în întregime. O clădire modernă cu o structură metalică îndeplinește aceeași funcție, motiv pentru care probabilitatea ca fulgerul să pătrundă în ea și să provoace daune în interior este redusă practic la zero.