instabilitate

Referindu-se la atmosferă, reprezintă o stare de echilibru nehidrostatic. Când există instabilitate atmosferică, orice bulă de aer forțată să se deplaseze ușor pe verticală tinde să urce liber, fără reținere, în măsura în care întâlnește constant aer mai dens decât aerul pe care îl conține. Prezența aerului mai rece decât în mod normal la nivelurile medii și superioare ale troposferei favorizează mișcările de ridicare a aerului și formarea norilor dezvoltați vertical ce culmină uneori în furtuni. Un grad semnificativ de instabilitate atmosferică este necesar pentru ca aceștia să se poată forma. Diferite meganisme mecanice și termice contribuie de asemenea la aceasta, cum ar fi convergența vântului de suprafață, forțarea orografică sau încălzirea solului de la lumina soarelui.