radar meteorologic

Un radar utilizat în scopuri meteorologice. Termenul RADAR este un acronim pentru expresia engleză RAdio Detecting And Ranging (detectare și telemetrie prin radio). Deși a început să fie exprimat cu acronimul său în majuscule, treptat s-a integrat în limbă ca un cuvânt obișnuit (radar). Acest instrument a început să fie utilizat în scopuri militare în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, după ce fusese dezvoltat în anii precedenți, datorită contribuțiilor oamenilor de știință și inginerilor de diferite naționalități. Aeronavele militare au început să poarte radare instalate care, în afară de localizarea pozițiilor aeronavelor inamice, detectau și semnale provenite de la meteorii prezenți în aer. Odată ce conflictul militar s-a încheiat, unii oameni de știință care lucrau pentru Forțele Armate ale SUA au început să dezvolte posibilele aplicații civile ale acelor semnale radar. Din anii 1970 încolo au început să fie stabilite primele rețele de radare, menținute de diferitele Servicii Meteorologice. De-a lungul anilor, radarele meteorologice au fost modernizate, permițând achiziționarea unei vederi tridimensionale a elementelor precipitante prezente în atmosferă. Unele dispozitive permit, de asemenea, deducerea vitezei de mișcare a picăturilor și bucăților de grindină relativ la poziția fixă a radarului (radar Doppler). Radarul este un instrument care, printr-o antenă rotativă, emite impulsuri de microunde în toate direcțiile, pentru care efectuează o serie de scanări la diferite înălțimi, acoperind 360º în jurul său. Funcționează într-o gamă de lungimi de undă între 1 și 30 cm. Semnalul emis (un fascicul îngust din microundele menționate) este transmis cu o putere de câțiva megawați, printr-o succesiune de impulsuri separate unele de altele prin câteva microsecunde. Pe măsură ce aceste fascicule interceptează picături și bucăți de grindină pe traseul lor atmosferic, ele se împrăștie în toate direcțiile, o fracțiune din ele întorcându-se către radar, unde este captată de un receptor. Timpul scurs între emisia și recepția fiecărui impuls permite determinarea distanței la care se află țintele. Informațiile obținute, provenite de la toate semnalele de retur interceptate de instrument, sunt procesate și convertite în imagini care permit vizualizarea distribuției spațiale - în jurul poziției radarului - a zonelor generatoare de ecou. Radarul nu măsoară direct intensitatea precipitațiilor, deși acele imagini ar putea sugera altceva. Ecouri false sunt adesea generate, pe care meteorologii prevăzători trebuie să știe să le discernă. Sursele de eroare pot fi de cele mai diverse tipuri: de la defecțiuni de calibrare ale dispozitivului, la prezența unor obstacole (în ciuda faptului că radarele sunt plasate de obicei în locații de teren ridicate, cu un orizont liber), sau, de asemenea, supraestimări ale precipitațiilor în anumite ecouri. O scară de culori este utilizată în imaginile radar. De obicei, albastrul și verdele sunt atribuite celor mai slabe ecouri (corespunzând picăturilor mici) și roșul și magenta celor mai puternice semnale de retur (grindină și picături mari). Fiecare culoare reprezintă un nivel de reflectivitate, toate măsurate în decibeli (dBZ).