hartă de altitudine

În jargonul meteorologic, numele dat oricărei hărți ce arată informații meteorologice la un nivel atmosferic dat, deasupra nivelului mării. Este comun de asemenea să se facă referire la ea ca o hartă de izohipse, deoarece aceste izolinii sunt trasate pe ea. Împreună ele alcătuiesc topografia unei suprafețe de presiune date. Fiecare izohipsă este o linie de nivel a suprafeței izobarice menționate anterior. Hărțile de altitudine sunt produse de rutină pentru nivelurile standard de 850, 700, 500, 300, 200 și 100 hPa. Strict vorbind, ar trebui să se facă referire la ele ca hărți de altitudine, deoarece ne arată altitudinile (exprimate în metri geopotențiali) la care acele niveluri de presiune sunt situate. Atât pe aceste hărți, cât și pe hărțile de suprafață, situația sinoptică este reflectată clar, cu toți jucătorii scenei meteorologice implicați: anticicloane, depresiuni, nuclee izolate de aer rece (dana), talveguri, dorsale... Hărțile de altitudine propriu-zise sunt ceea ce sunt cunoscute ca 'topografii relative'. Pe acestea, luând ca nivel de referință de bază suprafața izobarică cea mai apropiată de nivelul mării (de obicei 1000 hPa), izohipsele sunt desenate arătând grosimile atinse de anumite niveluri standard de presiune. De exemplu, pe o topografie relativă de 500 hPa, variația în acele grosimi reprezintă variația în înălțime experimentată de acel nivel standard relativ la suprafața de 1000 hPa.