Cumulus (Cu)

Un gen de nori ce, împreună cu Cumulonimbus, formează parte din norii dezvoltați vertical. Este un nor ce crește izolat și este alcătuit dintr-un set de forme rotunjite, formând un nor dens cu contururi de obicei bine definite. Cei mai mici cumulus (Cu humilis) sunt complet albi și sunt cunoscuți colocvial ca nori de vreme bună sau nori de bumbac. Cei de dimensiune medie (Cu mediocris) și în special cei mari (Cu congestus) prezintă o culoare cenușie închisă la baza lor, datorită cantității mari de hidrometeori pe care îi conțin în interior, deoarece aceste elemente formează un ecran natural ce blochează trecerea luminii solare. Acea întunecime relativă a bazei contrastează cu albul strălucitor afișat de restul norului atunci când este iluminat direct de soare. Partea superioară ia forma unei conopide. Creșterea verticală a unui cumulus este dictată de convecție, și poate prezenta înălțimi și dimensiuni foarte variabile. Baza sa este situată sub 2000 m altitudine, și poate crește în sus până la 6000 m (la latitudini medii). În interiorul cumulusului, curenții de aer ascendenți domină, deși în cei mai mari coexistă cu curenți descendenți asociați precipitațiilor. Cuvântul latin Cumulus înseamnă grămadă sau morman, ce descrie bine îngrămădirea formelor globulare ce alcătuiesc acest nor convectiv. Deși aceea este apariția sa cea mai comună, uneori apare sfâșiat, în zdrențe, ce constituie specia fractus.