Meteorologie

Știința responsabilă cu studiul meteorilor, având ca scop principal prognoza vremii. Se întinde de la studiul fizic, chimic și dinamic al diferitelor fenomene atmosferice, până la observarea meticuloasă a tot ce se întâmplă în atmosferă, studiul interacțiunilor mediului atmosferic cu celelalte componente ale sistemului climatic și dezvoltarea de modele conceptuale și matematice, acestea din urmă destinate să anticipeze evoluția sa viitoare. Linia de demarcație dintre Meteorologie și Climatologie este estompată, sarcinile abordate de ambele discipline științifice suprapunându-se parțial. Originea etimologică a termenului urcă până în Grecia Antică, unde cuvântul (meteoros), a început să fie folosit, formând rădăcina cuvântului, deși cu un sens mai larg decât cel actual, deoarece descria orice fenomen ceresc, indiferent dacă era sau nu de natură atmosferică. Deși cuvântul "Meteorologie" îi este atribuit lui Aristotel (384-322 î.Hr.), derivat din titlul binecunoscutului său tratat Meteorologica (Meteorologicele), el fusese utilizat anterior de Diogene din Apollonia (450-399 î.Hr.). Cele patru cărți care compun tratatul aristotelic - scrise în jurul anului 340 î.Hr. - au ajutat la integrarea studiului meteorilor în filosofia naturii, devenind cartea de referință în domeniu timp de două milenii, până bine în secolul al XVII-lea. Este foarte comun să se spună "Metereologie" în loc de Meteorologie. Eroarea se extinde și la alte cuvinte din aceeași familie, cum ar fi meteorolog ("metereolog") și meteorologic ("metereologic").