rău de altitudine

Disconfort cauzat de lipsa de oxigen simțită în munții înalți, din cauza rarefierii progresive a aerului pe măsură ce se câștigă altitudine. Simptomul principal al acestei tulburări este o senzație de lipsă de aer și un ritm cardiac crescut, care pot fi însoțite de greață, vărsături și o durere de cap intensă. Răul de altitudine poate duce la o problemă gravă de sănătate - cum ar fi edemul pulmonar - dacă altitudinile mari sunt atinse rapid, fără un timp adecvat pentru adaptare. Începe să se manifeste deasupra cotei de 2500 m, deși majoritatea oamenilor se adaptează ușor la hipoxie până la marca de 3000 m. De acolo în sus, metabolismul începe să arate efectele lipsei de oxigen, ceea ce necesită o perioadă de aclimatizare adecvată pentru a putea continua urcarea. Răul de altitudine este cunoscut și sub numele de rău de munte, precum și AMS (acute mountain sickness) în jargonul medical.