efectul Coriolis

Într-un cadru de referință rotativ, acesta este efectul pe care rotația însăși îl induce asupra fiecărui obiect aflat în mișcare. Este numit în onoarea inginerului și matematicianului francez Gaspard-Gustave de Coriolis (1792-1843), care a fost primul ce l-a descris matematic, într-o lucrare publicată în 1835. Pe Pământ, efectul Coriolis tinde să devieze traseul obiectelor care se deplasează pe suprafața sa, precum și pe cel al fluidelor geofizice în sine, atât apa, cât și aerul. Acea deviere este spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în cea sudică. Orice volum de aer ce se deplasează în atmosferă este supus acestui efect, care produce asupra sa o forță fictivă sau aparentă, ce se adaugă forțelor ce acționează asupra aerului, cum ar fi cea datorată gradientului orizontal de presiune, frecării sau forței centrifuge, care intră în joc numai atunci când traseele sunt circulare.