solstițiu

Așa cum se întâmplă cu termenul "echinocțiu", utilizarea sa este relativ frecventă în textele de Meteorologie și Climatologie. Cuvântul provine din latinul solstitium, care înseamnă literalmente "soarele se oprește", deoarece marchează fiecare dintre cele două momente ale anului în care soarele, pe traseul său peste bolta cerească, atinge cea mai mare și cea mai mică înălțime a sa relativ la orizont în fiecare dintre emisferele Pământului și își oprește progresia ascendentă sau descendentă. În emisfera nordică, solstițiul de iarnă cade de obicei pe 21 sau 22 decembrie, corespunde celei mai lungi nopți a anului și marchează începutul iernii astronomice, în timp ce solstițiul de vară are loc aproape întotdeauna pe 20 sau 21 iunie, este ziua cu cele mai multe ore de strălucire a soarelui din an și marchează începutul verii astronomice. Corespondența dintre fiecare solstițiu și data sa de apariție este inversată în emisfera sudică (cel de iarnă cade în iunie, iar cel de vară în decembrie).