echinocțiu

Deși nu este un termen pur meteorologic, este menționat în mod obișnuit în textele de Meteorologie și Climatologie. Își are originea etimologică în cuvântul latin aequinoctium, apărut din fuziunea cuvintelor latine aequus (egal) și noctem, nox (noapte), din care rezultă că corespunde zilei din an în care durata zilei și a nopții sunt egale. Există două echinocții în fiecare an, iar în fiecare dintre acele zile soarele răsare exact la est și apune la vest. În emisfera nordică, echinocțiul de primăvară cade de obicei pe 20 sau 21 martie, iar echinocțiul de toamnă pe 22 sau 23 septembrie. Această corespondență este inversată în emisfera sudică. Atât echinocțiile, cât și solstițiile marchează schimbările celor patru anotimpuri astronomice în care este împărțit anul.