pâclă (calimă)

Un litometeor format din suspensia în atmosferă a unor particule solide neapoase (praf, nisip, cenușă), într-o cantitate suficientă pentru a tulbura aerul și a reduce vizibilitatea. Dacă vizibilitatea la nivelul suprafeței Pământului este redusă și umiditatea relativă a aerului este sub 70%, există calimă/pâclă uscată, dar dacă este peste 70% fenomenul observat sau prognozat va fi abur/ceață slabă (conform criteriilor tehnice ale AEMET). Calima dă cerului o culoare pământie (ocru, maronie, gălbuie, portocalie, roșiatică), care variază în funcție de natura terenului din care au scăpat particulele și de lumina soarelui. Opacitatea mai mare sau mai mică pe care o generează depinde atât de concentrația de particule, cât și de capacitatea lor higroscopică. Pe baza acesteia din urmă, se face o distincție între calima uscată și calima umedă. Un caz particular al acesteia din urmă este așa-numita calimă de sare, cauzată de prezența unor particule minuscule de sare marină, provenite din evaporarea aerosolilor marini care scapă de la suprafața mării. Atât termenul calima, cât și variantele sale calina și calisma își au originea etimologică în cuvântul latin caligo, care înseamnă întuneric, din care derivă și caligino, calígine și caliginoso.