spectrul Brocken

Un fenomen optic constând din alungirea umbrei unui obiect - de obicei cea a observatorului însuși - în direcția opusă soarelui peste o mare de nori. Cel mai frecvent, acel pat de nori este vârful unei ceți sau al unui nor stratus situat ceva mai sus decât terenul. Frecvent, partea superioară a siluetei umane ce formează spectrul Brocken apare înconjurată de o glorie, ce dă fenomenului un impact vizual mare. Își datorează numele celui mai înalt vârf al munților Harz, din Germania, la 1141 m de altitudine. Acolo, teologul și omul de știință german Johann Esaias Silberschalg (1721-1791) a observat, cu uimire, spectrul Brocken generat de propria sa umbră, pe o urcare pe care a făcut-o în 1780, și a lăsat prima descriere cunoscută a fenomenului menționat anterior.