anticiclon

Înseamnă literalmente "opusul unui ciclon". Termenul a fost sugerat de omul de știință englez Sir Francis Galton (1822-1911) pentru a descrie zona atmosferei cu caracteristici opuse celor ale unui ciclon, depresiuni sau sistem de joasă presiune. Poate fi definit ca o zonă de o extindere considerabil mai mare decât un sistem de joasă presiune, unde presiunea este mai mare decât în împrejurimile sale. În anticicloane, presiunea atmosferică crește pe măsură ce ne deplasăm din exterior spre centru, atingând valoarea maximă în partea centrală. Pe hărțile meteorologice ele sunt indicate cu litera A (majusculă), sunt delimitate de linii închise - izobare sau izohipse, în funcție de tipul de hartă - iar forma lor tinde să fie ovală. Circulația aerului în jurul lor este în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers acelor de ceasornic în cea sudică, formând în toate cazurile zone mari de subsidență (aer care coboară). Vremea asociată cu un anticiclon este marcată de prezența unor vânturi slabe, absența precipitațiilor și cer în mare parte senin sau puțin noros; acest din urmă lucru nu se întâmplă însă întotdeauna, deoarece uneori apar condiții favorabile pentru formarea ceții. Se face o distincție între anticicloanele calde și cele reci, în funcție de caracteristicile termice ale masei de aer în care se formează.