clorofluorocarburi

Acronimul utilizat internațional pentru clorofluorocarburi. Acești compuși chimici sintetici, de origine industrială și cunoscuți și sub numele de freoni, au început să fie utilizați în anii 1930 ca agenți frigorifici, fiind incorporați în circuitele frigiderelor pentru a înlocui amoniacul toxic și coroziv. Din anii 1960 încolo, au început să fie utilizați masiv ca propulsori de aerosoli (lacuri, vopsele...) și ca solvenți în produsele de curățare, având în vedere lipsa lor aparentă de toxicitate și inflamabilitate, precum și reactivitatea lor chimică aparent scăzută. Semnalele de alarmă au sunat la mijlocul anilor 1970, când chimiștii F. Sherwood Rowland și Mario Molina au descoperit că, din cauza rezidenței lor prelungite în atmosferă, aceste gaze distrug moleculele de ozon stratosferic, contribuind la scăderea concentrației acelui gaz deasupra Antarcticii. În urma intrării în vigoare a Protocolului de la Montreal - la 1 ianuarie 1989 -, fabricarea lor a fost interzisă, fiind înlocuite treptat cu alți compuși chimici, mai inofensivi.