mânecă de vânt (anemoscop)

Un con trunchiat din țesătură, deschis la ambele capete, cu un inel metalic la baza sa mai lată atașat prin frânghii sau cabluri la vârful unui stâlp. Mâneca de vânt se poate roti liber în plan orizontal, purtată de vânt. Poartă mai multe benzi roșii și albe, dispuse alternativ. În funcție de intensitatea vântului, porțiunea de țesătură ce atinge orizontala este mai mare sau mai mică, iar diviziunile dintre benzi servesc ca referință vizuală pentru estimarea vitezei vântului. Când banda cea mai apropiată de stâlp este orizontală și restul sunt înclinat în jos, un vânt de 3 noduri (5,5 km/h) bate. Pe măsură ce vântul se întărește, mâneca de vânt se îndreaptă treptat până când devine complet orizontală, lucru ce se întâmplă când vântul atinge 15 noduri (28 km/h). Acest dispozitiv este comun la aerodromuri și aeroporturi, lângă piste, și este plasat de asemenea de-a lungul porțiunilor de autostrăzi și șosele, cum ar fi viaductele și trecătorile înguste de munte, unde vântul este canalizat și tinde să bată puternic.