fulgurit

O structură tubulară de silice vitrificată, în formă de rădăcină, ce se formează în teren nisipos, uscat ca o consecință a unei lovituri de fulger ce lovește solul. Temperaturile ridicate - de până la 4000°C - cauzate de descărcarea electrică pe traseul său subteran topesc grăunțele de nisip, formând un canal îngust de material sticlos, ce prezintă frecvent ramificații. Evaporarea apei subterane, ce are loc de asemenea subteran, și răcirea rapidă ulterioară, contribuie la formarea golului din interiorul fulguritului. Aceste "tuburi de fulger" prezintă diametre ce variază de la doar câțiva milimetri la 5 centimetri, iar lungimea lor poate uneori depăși un metru. În funcție de compoziția nisipului, prezintă culori diferite. Cuvântul își are originea etimologică în termenul latin fulgur, ce înseamnă fulger sau strălucire. Un fulgurit nu trebuie confundat cu o ceraunie, ce este numele dat unei pietre sau vârf de fulger.