ablație

Dacă ne limităm la sensul său meteorologic, acest termen exprimă pierderea de zăpadă sau gheață ca urmare a combinației a trei procese care au loc în atmosferă: topire, evaporare și sublimare. Când ne gândim la un strat de zăpadă sau la gheața unui ghețar, deși reducerea sa este de obicei legată de o creștere a temperaturii (mai multă căldură implică o topire mai mare), ablația poate apărea și prin sublimarea menționată anterior, zăpada sau gheața trecând direct dintr-o fază solidă într-una gazoasă; adică transformându-se în vapori de apă. Vântul este un alt factor care contribuie foarte eficient la reducerea grosimii unui strat de zăpadă, datorită ratelor mari de evaporare pe care le cauzează. Procesul opus este acumularea (alimentarea). Într-un context geomorfologic, termenul se referă la pierderea de sol care are loc în văile râurilor, din cauza antrenării sedimentelor cauzate de viiturile mari aduse de ploile torențiale. Acele materiale sunt depuse în aval, în apropierea gurii de vărsare a râului și în mare.