limba de gheață (zăpadă perenă)

Un strat de zăpadă compactă de mică întindere, situat într-o zonă de teren puțin expusă luminii soarelui, care rezistă fără a se topi complet pe tot parcursul anului sau în cea mai mare parte a acestuia. Câmpurile de zăpadă sunt comune în zonele muntoase înalte (peste 2500 până la 3000 m altitudine, la latitudini medii), unde reușesc să supraviețuiască sub linia zăpezii permanente, atât în a doua jumătate a primăverii, cât și vara, coincidând cu perioada anului în care sunt atinse cele mai ridicate temperaturi.