ocluzie

Un proces rezultat din scăderea progresivă, la nivelul suprafeței Pământului, a sectorului cald al unui sistem frontal, până la dispariția sa completă, ca o consecință a avansului rapid al masei de aer rece din spate (cea situată în spatele frontului rece). Ocluzia este numită și front ocluz, deoarece este identificată cu frontul rezultat din fuzionarea fronturilor rece și cald ale unui sistem frontal, datorită vitezei mai mari de mișcare a primului. În funcție de faptul dacă masa de aer din spate este mai rece sau mai puțin rece decât cea din față (cea situată în fața frontului cald), ocluzia poate fi rece sau caldă. Într-o ocluzie rece, temperatura mai scăzută a aerului din spate face ca acesta - fiind mai dens - să pătrundă sub aerul din față pe măsură ce îl ajunge din urmă, obligându-l să urce, în timp ce într-o ocluzie caldă are loc tocmai contrariul; aerul mai rece este aerul din față, astfel încât aerul din spate, la ajungerea din urmă, se urcă peste el, ridicându-se. Pe hărțile meteorologice, ocluziile sunt reprezentate de obicei cu linii violete groase cu perechi de semicercuri și triunghiuri de aceeași culoare atașate, toate arătând în direcția în care se deplasează frontul ocluz.