ceață

Un hidrometeor format din suspensia unor picături de apă cu diametru mic, de obicei microscopice, care reduc vizibilitatea orizontală la nivelul suprafeței Pământului la sub un kilometru. Acea distanță maximă de vizualizare marchează granița dintre ceață (niebla) și pâclă/ceață slabă (neblina). În afara contextului meteorologic, termenul este folosit și pentru a se referi, de exemplu, la semnalul primit de un televizor când nu este acordat niciun canal, la vederea încețoșată cauzată de praful care intră într-unul dintre ochii noștri sau ca sinonim pentru mister sau incertitudine. Revenind la fenomenul meteorologic în sine, ceața este, în majoritatea cazurilor, un nor din genul Stratus, a cărui bază coincide cu suprafața Pământului, și poate apărea atât peste mare, cât și pe uscat. Cețurile pot fi clasificate după criterii diferite. Dacă mecanismul de formare este cel luat în considerare, pot fi luate în considerare trei tipuri principale: 1) de advecție; 2) de evaporare; și 3) de radiație (sau iradiere). În cadrul fiecăreia dintre aceste categorii sunt incluse la rândul lor tipuri specifice de ceață, detaliate în intrările următoare.