convergență

Acest concept, aplicat unui câmp de vânt la un anumit nivel atmosferic, reprezintă întâlnirea a doi fluxuri opuse, rezultând într-o deplasare verticală a aerului, datorită căreia excesul de aer pe care această situație tinde să îl acumuleze la nivelul atmosferic în cauză reușește să scape. Dacă convergența are loc la niveluri joase, aerul scapă în sus (mișcare ascendentă), în timp ce convergența la înălțime cauzează o forțare de semn opus, generând curenți de aer descendenți (subsidență). Este opusul conceptului de divergență.